Afacere pe timp de criza

Nu stiu de ce am pus titlul asta. A, ba da, stiu. Pentru ca asta imi doresc. Pe vremurile astea de cacat, vremuri in care imi caut de 2 ani de zile job si nu ma angajeaza nimeni, as vrea sa am o idee stralucita care sa si functioneze.
Toata lumea stie ca sunt nefericita ca nu am un job: killer, rudele, pana si vecinii.
Si toti imi dau ca sfat sa ma gandesc ce imi place mie sa fac cel mai mult, pentru ca atunci voi descopri pe ce sa ma axez si sigur ma va angaja cineva.
Problema e ca mie imi place mult de tot sa stau pe net. Sa citesc ce scriu altii, sa ma minunez de ce inventii mai fac oamenii care chiar au idei, sa ma holbez la ce fotografii tari de tot fac unii cu talent la asa ceva.
Foarte rar comentez, foarte rar chiar invat ceva. De fapt am impresia ca mi-e imposibil sa invat ceva de pe net. Pentru ca mi s-a spus ca gatesc execrabil, am zis “e timpul sa invat de la cei mai buni”. Mi-am luat o reteta relativ simpla de la Adi Hadean si dai si toaca. Toaca la ciuperci,toaca la ceapa si la usturoi. Am zis sa fac totul cum scrie in reteta. 3 minute. Dupa ceas. Normal ca ciupercile erau nefacute, toate balteau intr-o zeama care in pozele de pe site nu exista.
Ma rog, a iesit o porcarie (ciuprecile amare, ceapa arsa).
Am incercat sa invat sa crosetez, sa iau lectii de machiaj, sa leg un amarat de nod la cravata. Nimic, dar nimic nu-mi iese. Daca nu-mi ia cineva cele doi maine natangi si mi le aseaza cum trebuie sa stea si apoi traseaza cu ele directia actiunii pe care trebuie sa o fac, nu inteleg, nu reusesc.
Deci n-o sa-mi gasesc niciodata de munca. Era o vorba pe un blog “google te ajuta, dar nu te face mai destept”. Eh, pe mine nici de ajutat nu poate, ca n-are pe cine!