Muzeul Satului Valcean

Pentru ca pe traseul Pitesti-Valcea e numai bine de facut raliu, killer a venit cu ideea ca sambata asta sa facem un drum pana-ntracolo. Si cum eu nu concep calatorie fara scop, am ajuns ca astazi sa vizitam Muzeul Satului din judetul Valcea.
Localizarea: In satul Bujoreni, pe drumul spre Sibiu, nu mult dupa ce dispare si ultimul indicator spre Ramnicu-Valcea.
Este de fapt un sat-muzeu cu reproducerea a tot ce se afla si intr-un sat real: biserica, scoala, gospodariile satenilor, crasma.
Gospodariile sunt transferate din diverse parti ale judetului Valcea si au stiluri diferite in functie de forma de relief in care au fost asezate initial si de ocupatiile satenilor.
Primele doua gospodarii pe care le-am vizitat se aflau intr-o curte comuna, iar intre ele era un fel de hambar folosit pentru olarit. Mai jos imagini plus explicatiile pecare le-am gasit acolo:



In imaginea de mai jos sunt (in partea stanga) hanul satului si (dreapta) o fortareata.

Aici sunt pe rand, primul e hanul. Imi pare rau ca ne-a fost imposibil sa facem poze in interior, totul fiind incuiat cu lacat. (Nu inteleg de ce, era zi de vizita, iar inauntru se vedea ca totul era aranjat ca intr-un muzeu):


Ce mi-a placut foarte mult este biserica satului. Arata a ceva din alta lume, de acum sute de ani, si cu toate astea era atat de bine restaurata incat se intreba killer daca acolo s-or mai tine slujbe )

Erau si foarte multe anexe: patule, magazii, fanare, dar si gratare si mijloace de transport, cum e carul de mai jos:

Alte gospodarii (specializate in pomicultura si viticultura):



Ce ne-a placut:
-S-a reprodus intocmai structura si atmosfera dintr-un sat. Puteam sa jur ca nu sunt oameni in jur doar pentru ca sunt orele dupa-amiezei si s-au retras pentru un pui de somn.
-tariful de intrare: 3 lei pentru adulti, 2 lei pentru copii. Nu scria nicaieri cum se face departajarea(probabil dupa cum se simte fiecare). Erau afisate si tarife pentru fotografiat si filmat, dar nu ne-a intrebat nimeni nimic despre asta, deci poze gratis:D.
- Pe unele case si mai ales pe cele din sectorul socio-cultural se gaseau inramate detalii despre istorie, traditii, stilul arhitectural.
Ce nu ne-a placut:
- desi ne-am bucurat ca am scapat ieftin, preferam sa dam mai multi bani, dar sa primim si un ghid, sau macar niste usi deschise. Absolut totul era incuiat. A trebuit sa ne chinuim sa descifram cate ceva din interiorul scolii, birtului si gospodariilor doar prin spatiile minuscule lasate neacoperite de perdelele(sau mai bine zis cearsafurile) de la geamuri.
- se vedea ca oamenii care administreaza muzeul au grija sa arate ca un sat autentic, dar din momentul in care vacile pasc pe acolo si lasa baligi la tot pasul parca e prea autentic pentru gustul meu.
- se puteau mai multe indicatoare sau panouri informative. Mai multe detalii despre satul de alta data. Mai ales cei mai tineri dintre noi habar nu au de obiceiuri, de tehnici traditionale de obtinere a unor produse, de portul si decorarea interioara o lucuintelor.
Concluzia finala : a fost dragut, dar am ramas cu multe chestii nelamurite. In Romania turistul pleaca dintr-un loc cu mai multe intrebari decat raspunsuri.